Un dar sau o situație moleculară?

Doi specialişti în biologie moleculară, James Watson şi Francis Crick, au făcut publică o descoperire de importanţă majoră în înţelegerea ştiinţifică a vieţii: structura de dublu helix a ADN-ului. Molecula, de forma unui filament spiralat, care se găseşte în nucleul majorităţii celulelor, conţine informaţii codificate, sau „scrise”, făcând din celule adevărate biblioteci vii! Această descoperire uimitoare a reprezentat începutul unei noi ere a biologiei. Dar cărui scop servesc informaţiile „scrise” în celule? Şi, mai curios, cum au ajuns ele acolo?

V-aţi întrebat vreodată cum se dezvoltă un copac dintr-o sămânţă sau cum se dezvoltă un om dintr-un ovul fecundat? Cum aţi moştenit anumite trăsături de personalitate? Răspunsurile au legătură cu informaţia conţinută de ADN.

Aproape toate celulele au ADN, molecule complexe care seamănă cu nişte scări lungi, răsucite. În genomul uman – totalitatea materialului nostru genetic – , scările au aproximativ trei miliarde de „trepte” chimice. Oamenii de ştiinţă numesc aceste trepte perechi de baze, deoarece fiecare treaptă este alcătuită din două substanţe chimice. În total, există patru astfel de substanţe. Folosind prima literă a fiecăreia dintre ele, acestea sunt abreviate A, C, G şi T, un alfabet simplu cu doar patru litere. În 1957, Crick a afirmat că informaţiile codificate sunt date de secvenţa liniară a treptelor chimice. În anii ’60 ai secolului trecut, codul a început să fie descifrat.

Informaţiile, indiferent că sunt sub formă de imagini, sunete sau cuvinte, pot fi stocate şi procesate în multe feluri. Calculatoarele, de exemplu, realizează acest lucru pe cale digitală. Celulele vii stochează şi procesează informaţiile pe cale chimică, compusul de bază fiind ADN-ul. Acesta este transmis în momentul diviziunii celulare şi al reproducerii organismelor, capacităţi indispensabile vieţii.

Cum folosesc celulele informaţiile? Gândiţi-vă la ADN ca la o serie de reţete, fiecare implicând procese ce se desfăşoară în etape succesive. La rândul lor, etapele sunt descrise în termeni precişi. Însă, în loc de o prăjitură sau o tartă, rezultatul final poate fi o varză sau o vacă. În celulele vii, desigur, procesele sunt complet automatizate, ceea ce sporeşte nivelul de complexitate şi de rafinament.

Informaţiile dintr-o celulă bacteriană ar umple o carte de o mie de pagini

Ce se poate spune, în schimb, despre genomul uman? „Ar umple o bibliotecă cu câteva mii de volume”, a precizat Küppers.

„Cuvintele” şi „propoziţiile” din ADN alcătuiesc diferite „reţete” care stabilesc producerea de proteine şi de alte substanţe care formează elementele constitutive ale diferitelor celule ce alcătuiesc corpul. De exemplu, „reţeta” poate dicta producerea de celule osoase, musculare, nervoase sau epidermice.

Cât de frumoasă poate fi viața?!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s